Dacă folosesc conceptul de ”debilitate mentală” s-ar putea să încep cam abrupt mica mea demonstrație; așa că aleg termenul ”alienare”, tot mentală. Ei bine, această alienare cică ar avea legătură cu voracele sentiment de apartenență la un anume concept, chiar și la acela de dudă coaptă, sentiment și concept care ne animă și ne domină.
Ne dorim foarte mult acea dudă coaptă, atât de mult încât ne plouă în gură. Nu știm dacă dudului i se face milă de noi sau apreciază oarecum insistența și zbaterile noastre (para)normale și (meta)fizice, dar cert e că până la urmă ne lasă să îi gustăm roadele. Iar noi o facem lingându-ne pe buze, mulțumindu-i în gând dudului și în cuvânt celor care deja au acces la el … După un timp suntem tacit acceptați în comunitatea lingăilor de dude.
Lângă dud se află un zarzăr, cam spinos. Acesta face … ce fa-ce zar-ză-rul ? Zar-ză-rul fa-ce zar-ză-re. Care sunt cam acrișoare și îți fac gura pungă, sunt cam sus și nu prea sunt pe gustul lingăilor de dude. Dar sunt destui care apreciază și genul ăsta de poame.
…
Celor cărora le plouă în gură nu prea le place de cei cărora li se face gura pungă.
Cam așa e și cu patriotismul, credem că duda noastră e cea mai coaptă, doar pentru că nu ne plac zarzărele altora.
…
P.S.1. De fiecare dată când cetățenii unei țări suferă o infuzie de patriotism, violența și prostia sunt principalele efecte adverse.
P.S.2. Dacă NU posezi o conștiință, de preferință curată, o inteligență, de preferință nevicleană, un limbaj, de preferință civilizat și o acțiune, de preferință constructivă … atunci e clar, ești patriot.
P.S.3. Și mai e un lucru la fel de clar, ungurii și-au dorit mai mult egalul.