TOTUL începe cu puțin curaj… și se termină cu mult spirit.
Deși îmi serbez ziua de naștere cuprins de patimi potolite și de gerul Bobotezei, îmi place să cred că sunt o fire glacială iar mintea mea generează ideile geniale doar iarna; ei bine, cu toate astea, vara are farmecul ei în care îmi folosesc nebunia controlată pentru a explora multiversurile ce mă înconjoară. Spunea Dorin că…
Actually, the winter is my love. 😀 Dar azi am scris ceva (deocamdată nepublic) despre prima mea aventură (cu bicicleta) pe un traseu pe care și acum îl consider fabulos – în sensul de fantastic, minunat -, întâmplare care a avut loc în 1996, între hotarele MiDraSk-ului și cetatea niciodată cucerită a lui Ștefan. Și…
Au trecut (deja) 7 ani de când scriu pe acest blog. O fac cu un talent îndoielnic, ca să nu spun cu o lipsă desăvârșită de talent, că nu mă crede nimeni. 😀 Dar acum e prea târziu să renunț, sunt (deja) un scriitor de talie mondială. 😉 Cu modestia și smerenia care m-au caracterizat…
Doar atât.