Cel mai important cuvânt/concept/deziderat care ar trebui să caracterizeze orice religie nu este credința, ci este conștiența. Fără ea, tot acest eșafodaj mistico-sacrosant-religios nu e nimic altceva decât o adunătură de simboluri fără substanță. Simbolurile nu ar trebui să ne amăgească, ci ar trebui să ne dezvăluie sensuri și problematici grave, înalte, profunde, incomode. Nu voi da vina pe religie, […]

Read More →

Nu aș putea spune cum anume s-a produs apropierea mea de slujitorii Domnului și nici nu știu cât de relevant ar mai fi acum, dar cert este că m-am tot intersectat cu ei de-a lungul timpului. Trăiam cu impresia că oamenii aceștia sunt posesorii unei credințe neclintite, unei conduite ireproșabile, unei conștiințe înalte, dețin cunoștințe cu adevărat sacre, […]

Read More →

Plănuiesc să scriu în viitorul relativ apropiat un articol serios și complex despre biserică, credincioși și slujitorii acesteia. Intuiția îmi spune că nu va fi deloc unul măgulitor la adresa purtătorilor de prelată, așa că voi începe cu un antrenament expozițional ceva mai domol. Vorbeam acum vreo 20 de ani cu un băiețel din satul […]

Read More →

Recunosc, uneori sunt prea mistic, alteori folosesc parabole ciudate, câteodată nu reușesc să exprim în cel mai coerent mod ideea sau ideile dorite sau și mai rău, le exprim diluat și ilogic. E foarte probabil ca nici în continuare să nu îmi schimb stilul mistic și parabolic, dar să mai umblu la coerență, concentrare, consistență […]

Read More →

A fost odată ca niciodată un preot. El stătea în capătul satului pe care îl păstorea, iar în drumul spre biserică trecea pe lângă casele și grădinile enoriașilor săi și se bucura nevoie mare când acestea erau temeinic lucrate, aveau câmpuri verzi, holde aurii sau poame bogate. Din acest punct de vedere, un singur lucru […]

Read More →