Am văzut astăzi pe pagina domnului Dorelian Bellu o chestie interesantă. Interesul a dus la căutare, căutarea a dus la informare și informarea a dus la împărtășire. Pe fakelook, împărtășitului i se spune șer; și se mai spune, dar nu pe fakelook, că împărtășirea cunoștințelor este o cale de a atinge nemurirea.
În materialul de mai jos, autorul remarcă gradul ridicat de catatonie a lui Ion. Da, pe președintele nostru îl cheamă Nicolae Ion și, oricât de surprinzător sau șocant vi s-ar părea, este cetățean român. Mulți români cred că este neamț și îl cheamă niKlaus Io(ha)n(nis), ceea ce e cu atât mai stupefiant. Stupefacția, surpriza eternă și șocul sunt simptomele catatoniei.
Deoarece Ion e cam mutalău și tălâmb și nu știe să vorbească decât atunci când tace, în seara asta voi spune eu ceva în numele lui.
1. Dacă citiți doar ce e subliniat cu roșu, făcând abstracție de restul mesajului, sunteți niște moluște ușor de manipulat. Grijă mare, manipularea provoacă orbire, chiar și la moluște. Nu spun că mesajele mele sunt mare sculă pe basculă, spun doar să citiți de fiecare dată tot, chiar de mai multe ori.
2. Dacian e pentru mine ceea ce Emil a fost pentru Traian, doar că eu nu mă bat cu pumnii în piept și nici cu paharul în sticlă.
3. E în fișa postului ca președintele să urmărească sau să (supra)vegheze.
ARTICOLUL 80 – Constituția României – este cartea aia mai subțire ca Geneza din Biblie. Cum poporul român este unul predominant religios, nu mă aștept să o aibă. Constituția, nu Biblia, că pe aia o are toată lumea. De citit, le citiți la fel de des pe ambele.
Alineatul 2 – Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
4. Iarna e frumos în Seychelles, dar eu și cu nevasta mea preferăm Mauritius.
