Vineri este ziua în care nivelul patimilor mele (potolite) este cel mai scăzut iar nivelul nebuniei mele (controlate) este cel mai ridicat. Dacă nebunia ar fi în continuare controlată, dar patimile nu ar mai rămâne potolite, am avea de-a face cu paradoxul existenței conștiinței. I know, quite a long shot.

Se introduce în această ecuație și gândirea, care este ca un magnet pentru memorie, îi creează un flux și un tunel care o ține aproape de mintea individului/individei. Strong thinking, strong memory, strong mind.

Ceea ce încerc să vă spun (cu cuvintele mele) e că tocmai am descoperit o melodie din copilărie (evident, copilăria tot a mea). Am ascultat-o prima dată pe bandă magnetică est-germană ORWO (derulată de un magnetofon cehoslovac Tesla) prin 1988-1989, după care a dispărut în negura timpului.

Et maintenant, apres 28 ans, voila.

In a very specific, funny and twisted way, I really love the 80s… and the 90s. 🙂

Nu o să vă plictisesc cu toate versurile; ci doar cu refrenul, care este unul super energic. 😉

”Et tu chantes chantes chantes ce refrain qui te plait

Et tu tapes tapes tapes, c’est ta fason d’aimer

Ce rythme qui t’entraine jusqu’au bout de la nuit

Reveille en toi le tourbillon d’un vent de folie.” (x2, x3, x4, x5)

Et encore un fois.

Bonne soirée et bonne nuit.

Sharing and not caring.

Facebooktwittergoogle_plus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>