Articolul de azi va părea unul plictisitor pentru mulți, așa că o să încep cu o glumă.

Sloganul DNA, pe care îl puteți citi la adresa www.pna.ro (lol) este IMPARȚIALITATE*INTEGRITATE*EFICIENȚĂ. Veți spune că era culmea să fie PARȚIALITATE*CORUPȚIE*INEFICIENȚĂ. Așa credeam și eu. 🙂

Dar să trecem peste glumițele mele idioate și să ajungem la lucrurile interesante pe care le-a spus șefa DNA ieri.

”Este bine că avem în fiecare an tot mai mulți inculpați pentru corupție? Este bine că sunt tot mai multe persoane condamnate? Răspunsul trebuie să-l dea societatea.”

Nuanțele acestor întrebări oarecum retorice sunt multe și subtile.

Pe de o parte, dacă nu am avea așa de mulți inculpați am putea crede că procurorii DNA nu își fac treaba cum trebuie. Dacă sunt mai puține persoane condamnate am putea crede că printre cei care conduc instituțiile statului sunt din ce în ce mai mulți oameni cinstiți.

Pe de altă parte, dacă sunt mai mulți inculpați pentru corupție, am putea crede că procurorii sunt plini de vervă și de eficiență, cum se afirmă și în slogan. Dacă sunt mai multe persoane condamnate, concluzia e aceeași ca mai sus, adică am putea spera că dacă dispar condamnații, vin oamenii destoinici, integri și imparțiali.

Oricum ar fi, răspunsul îl va da societatea, într-un fel sau altul; prin susținerea vocală și justă a justiției, prin indiferență, prin manifestații de susținere a Antenei3, prin defăimări dragnistice sau prin activism responsabil.

”Aproape 500 de persoane cu funcții de conducere au fost trimise în judecată. O creștere cu 30% față de anul trecut. Vedem cum în fiecare an îndepărtăm tot mai mulți funcționari corupți. Finalizăm tot mai multe dosare. Sunt tot mai multe condamnări. A dus acest efort la instituții mai curate?”

Toți acești inculpați, fie ei președinți de consilii județene, consilieri locali, primari generali, de sector, de reședință de județ, de municipiu sau parlamentari, au fost aleși de noi, de mine, de tine, de el, de ea. Eu, de exemplu, l-am ales pe Ioan Adam și pe Ioan Ghișe ca să mă reprezinte în Parlament. Pentru primul îmi pun cenușă în cap cu lopata și nici asocierea cu al 2-lea nu cred că mă avantajează prea tare. Măcar la primăria Brașovului mă felicit că nu l-am votat pe George Scripcaru.

Din nou, problema e tratată de Koveși cu responsabilitate și responsabilizare. Fără concluzii și sentințe dure, ci cu aprecieri acoperite de evidențe. De fapt, asta este și atribuția oricărui procuror din Ministerul Public. Cu sentințele, dure sau domoale, se ocupă colegii lor judecători din Ministerul Justiției.

”Recuperarea produselor infracțiunii a fost o componentă importantă în anul 2015. Compartimentul de investigații financiare al DNA a fost operaționalizat, ceea ce a determinat creșterea gradului de recuperare a produselor infracțiunilor. Au fost luate măsuri asigurătorii de aproape jumătate de miliard de euro.”

Asta e o realizare deosebit de importantă, pentru că e esențial ca DNA să recupereze banii furați într-un fel sau altul de cei acuzați. Să nu uităm că însăși Direcția Națională Anticorupție are un buget substanțial și de aceea este bine că reușește să fie profitabilă chiar și din acest punct de vedere.

Cei care fură, sunt șmecheri, deschid conturi bancare supuse altor jurisdicții, achiziționează bunuri în alte țări; de aceea, deși este o excepție în desfășurarea actului de justiție, DNA a trimis peste 100 de cereri de comisii rogatorii internaționale către autoritățile judiciare străine, tocmai pentru administrarea de probe și identificarea de bunuri dosite prin nu știu ce mama huciului de offshore.


Ce nu a punctat domnișoara Koveși (poate că nici nu ar fi trebuit să o facă pentru că nu intră în fișa postului), dar are legătură directă cu corupția?

1. Câtă vreme vor fi taxele mari și realizările statului mici, oamenii vor fi tentați și aproape îndreptățiți să se abată de la calea cea dreaptă, adică de la lege. De aici până la evaziune, furt, folosirea influenței și abuzurile în serviciu nu sunt decât câțiva pași, ușor de făcut; pas cu pas.

2. Teoretic (complet nerecomandabil), dacă taxele ar crește și mai mult (pentru că niciodată guzganul sau godacul, oricât ar fi de îmbuibat și rozaliu, nu se va opri din îndopat) se depășește așa numitul prag de rezistență critică și se mai simulează o revoluție.

3. La fel de teoretic (ceva mai recomandabil), dacă taxele scad foarte mult, cei care lucrează în instituțiile statului vor avea de suferit din punct de vedere pecuniar, iar unele servicii publice nu își vor mai putea desfășura activitatea. Vor câștiga, în schimb, cei din mediul privat, care nu trebuie să suporte o povară financiar-fiscală așa de mare.

Totuși, e cam greu să se întâmple asta, deoarece taxele sunt impuse tocmai de cei care lucrează la stat.

DNASRI

Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.