După o pauză complet nejustificată revin cu dumele mele duminicale. Nu acum, ci duminica viitoare. Neevident, glumesc.

Acum, că am ieșit din simbolistica slinoasă și slăninoasă a sărbătorilor, putem să privim cu burdihanul plin către viitor, relaxați și visători, plini de imaginație și supți de energie.

În zilele acestea leneșe de sărbătoare m-am întâlnit cu mulți oameni: necunoscuți, neamuri, cunoștințe, prieteni, fețe bisericești, fețe laice, fețe palide sau îmbujorate. Cum eram mai mereu pe drumuri, cei cu care mă vedeam și stăteam la 2 pahare (unul de vin și altul de vorbă) îmi spuneau că de sărbători trebuie să mă relaxez, nu să alerg alert și bezmetic peste tot.

Adevărul e că acel ”trebuie” te face să fii mai relaxat ca niciodată. Când auzi un om că rostește în aceeași propoziție cuvintele trebuie și relaxare înseamnă că vorbești cu un om încordat. Strânge-i mâna cu tărie și lasă-l să își bea tăria.

Pentru a scăpa de încordare și a fi relaxați, orientalii au inventat meditația. Occidentalii au preluat meditația, dar au preluat-o prost. De ce spun asta? Pentru că meditația nu se face pentru relaxare, meditația se face pentru conștientizare. Știu, veți spune că după conștientizare relaxarea vine de la sine. Adevărul e că habar nu am ce vine după conștientizare. Dracu’ o fi știind, Dumnezeu știe.

Acel Dumnezeu pe care eu Îl percep din ce în ce mai puțin; și e bine că este așa. Mintea omului trebuie să ajungă la Dumnezeu extrem de rar, adică doar în momente cu adevărat înmărmuritoare și indescriptibile. Doar atunci am putea spune că noi suntem creația Lui și ne așteptăm cu smerenie înălțătoare să ne viziteze, așa cum un artist își vizitează opera sa cea mai de preț. În felul ăsta ne-am păstra mereu o vigilență curată, pentru că nu știm niciodată când va veni.

În caz contrar, este evident că El a devenit creația și jucăria noastră de zi cu zi pe care o reprezentăm crucit și crăcit de fiecare dată, ne batem cu ea în piept, o rujăm grețos sărutându-i reprezentările, îi facem mustăți și îi furăm mereu morcovul-nas pentru a-l plasa în locuri mai biblice.

Cred că Biblia ar fi trebuit să se termine după ce Adam și Eva și-au înfipt decisiv incisivii în măr și au uitat să scuipe îmbucătura. Pentru că atunci a început căutarea, rațiunea și pasiunea și s-a terminat cu relaxarea și conștientizarea.

Meditation

Sharing and not caring.

Facebooktwittergoogle_plus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.