Prim-ministrul și șoferul

Pe vremea când competiția transatlanticelor dintre Franța și Anglia atinsese apogeul, în țărișoara noastră dragă (altora, nu nouă) democrația începea să alunece la vale. Poate chiar primul pas în această direcție a fost numirea poetului, dramaturgului, masonului, nazistului, antisemitului și omului politic Octavian Goga în funcția de prim-ministru. Nu, nu e ăla cu ”vrem noi sânge, nu pământ”, ci celălalt, cu ”-nfricoșatul vifor al vremilor răzbunătoare”.

După ce a plecat de la Cotroceni bine povățuit de Carol al II-lea, prim-ministrul bunicii mele își dă seama că și-a uitat haina în biroul regelui. Ușor zgribulit și având doar un sacou pe el dar nevrând să își deranjeze Majestatea, fluieră cu 2 degete spre singurul taximetrist din fața palatului. Până să se dumirească șoferul, Octav (cum îi ziceau Iuliu Maniu și Nicolae Iorga) sări pe bancheta din spate și îi spuse într-o suflare: ”La Casa Radio”.

Ajunși acolo teferi în pofida condițiilor de iarnă extremă a anului 1938 când încălzirea globală era încă o erezie, el l-a rugat pe șofer să îl aștepte, spunându-i că va lipsi maxim 30 de minute. Șoferul i-a spus că nu poate, deoarece el este un cetățean responsabil cu spirit civic și cultură și mai civică; drept urmare intenționează să se ducă acasă și să îl asculte pe prim-ministru, care urma să transmită la radio un comunicat de maximă importanță pentru țară.

Deși născut în Imperiul Austro-Ungar, Goga împrumutase repede obiceiul pământului și îi oferi un bacciș gras cetățeanului responsabil, știind că oricum va fi decontată de stat cheltuiala neprevăzută. Văzând baccișul, șoferul spuse:

”Dă-l în mă-sa pe prim-ministru, eu vă aștept pe dumneavoastră.”

Ajuns la radio, Octavian Goga a povestit întâmplarea cetățenilor țării. Șoferul nu a auzit-o.

Driver

Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.