Tocmai am terminat de răsfoit rechizitoriul conform căruia, ”în perioada 2002-2004, Adrian Năstase, în calitate de prim-ministru a primit, în mod direct şi prin intermediul Danei Năstase, bunuri importate din China şi cheltuielile aferente acestor importuri, plus contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele din Cornu şi Bucureşti, 22.155.985.853,08 de lei vechi (aproximativ 630.000 euro la cursul de schimb 2002/2004).”

În același rechizitoriu se regăsește și aserțiunea: ”Sumele de bani au fost primite de la Irina Jianu, pentru a o numi şi menţine în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi pentru a îi asigura acesteia un statut care să îi confere autoritate deplină în cadrul instituţiei la conducerea căreia se află.”

Până aici nimic interesant, nimic halucinant, nimic relevant, nimic incriminator. Vestea proastă este că așa e aproape tot dosarul (sute de pagini), o poveste nemuritoare de adormit mințile odihnite și de prostit proștii.

Rareori devine ceva mai incitant, prin faptul că într-o exprimare încâlcită, demnă de un muncitor în construcții, ”Procurorii DNA au anunţat că expertul care a evaluat lucrările de la imobilele lui Adrian Năstase din Cornu este urmărit penal pentru favorizarea infractorului. Acest expert a evaluat cum au fost realizate lucrările de la Cornu, lucrări despre care procurorii DNA susţin că reprezintă mita pe care Năstase a primit-o de la Irina Jianu. Aceste dezvăluiri au fost făcute de procurorul de şedinţă al DNA, Elena Matieşescu în cadrul sedinţei de judecată a dosarului Zambaccian”.

Evident, declarațiile de la dosar ale lui Adrian Năstase și ale Irinei Jianu infirmă această stare de fapt. Doar nu erau proști să recunoască, indiferent că este sau nu este adevărat ceea ce susțin procurorii. 😉

Într-un final, se aduc în discuție și niște martori, dintre care cel mai relevant mi se pare a fi Ioan Păun, şef al Consulatului General al României la Hong Kong. Acesta i-a făcut mai multe servicii fostului prim-ministru, precum achiziționarea unor bunuri din diverse târguri, depozitarea lor la sediul Ambasadei din China, cât și într-un hotel dezafectat aparținând aceleiași ambasade, supravegherea acestora, încărcarea în containere și organizarea transportului către România.

Aflăm din același rechizitoriu că procurorii au instituit, în data de 25 ianuarie 2010, adică la aproape 6 ani de la încheierea săvârșirii faptei (care a fost în formă continuată), sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile în valoare de … exact 630.000 de euro. Perfect, aici au procedat ca la carte. Cam târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Deși în drept nu e mereu valabilă zicala asta, pentru că poate interveni de multe ori instituția prescripției, care lucrează de fiecare dată în defavoarea procurorului și a statului.

La aceeași dată este indisponibilizată și casa lui Adrian și Dana Năstase, din strada Muzeul Zambaccian, după care și numele de cod dat dosarului: Dosarul Zambaccian.

Pe 30 martie 2012, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție îl condamnă la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj, scăpând basma curată la acuzația de luare de mită.

După alte zeci de termene și amânări din motive care mai de care mai năstrușnice, acum aproape o lună, pe 2 decembrie 2013, avocații soților Năstase cer recuzarea președintelui completului de judecată. E o practică des folosită în procesele din România, mai ales când ai cam epuizat toate subterfugiile legale și imorale și știi că se apropie decizia finală.

Ca să fiu corect până la capăt, vă voi spune că președintele completului de judecată, domnul Ionuț Matei, s-a pronunţat și în dosarul “Trofeul calităţii” şi a stabilit o pedeapsă cu executare în cazul fostului premier. Ceea ce au reclamat și avocații lui Năstase, spunând chiar că Ionuț Matei ar fi declarat că fostul prim-ministru ”reprezintă personificarea corupției din societatea românească”.

Cererea de recuzare a fost respinsă de către alt complet de judecată, decizia de acum 2 zile, 6 ianuarie 2014, fiind dată de către următorii judecători: Ionuț Matei, președintele completului și vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceilalți 4 judecători fiind: Ioana Bogdan, Angela Dragne, Luminița Zglimbea și Cristina Rotaru.
Aceștia au hotărât să îl condamne la 4 ani de închisoare cu executare pentru șantaj … și luare de mită. Se pare că nici doamnele nu au apreciat prea mult gluma cu căutatul la ouă, făcută de ilustrului politician acum 13 ani.

Îi felicit pe această cale pe procurorii și judecătorii din România care sunt serioși, bine pregătiți profesional și independenți.

Iar pe mine, ca cetățean, mă bucură mai mult confiscarea de la familia Năstase a sumei de 400.000 de euro, decât faptul că Năstase stă la pârnaie 10 luni (+/- 2 luni). Nu stau să vă explic acum despre concursul de infracțiuni și contopirea pedepselor, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt. 😉 Nu va sta 4 ani, va sta maxim 1 an.

P.S. Sper să revin după 12 noaptea cu reversul medaliei.

Facebook
  1. Iată o analiză pertinentă. Mulțam fain de lămuriri.
    La cât o furat ăsta și la cât jaf a protejat și încurajat, concluzia mea este că politrucii români fură în draci fiindcă știu, statistic vorbind, că vor fi cercetați doar pentru 10% din faptele lor reale (greu de adunat probe și martori) și condamnați pentru maxim jumătate din acestea.
    Restul se cheamă profit net și se cheltuie în voie după cele zece luni de cazare gratuită la mititica. Bună afacere, nu?

  2. Maestre, tu poți să zici ”meh” cât dorești. 😉 Doar că nu eu sunt cel care aruncă avalanșa de chestii, procurorii sunt. Ei se ocupă de alcătuirea dosarului, ei expun rechizitoriul în fața instanței de judecată. Iar informațiile pe care le-am scris eu în acest post le poți citi în toată presa. Nu e vreo creație personală, nici măcar o interpretare personală. Eu doar am avut cei 3 p la mine 😀 (pasiune, putere și perseverență) și am pus niște chestii cap la cap … din punct de vedere logic, temporal, juridic. Concluzia e simplă, Năstase e la pușcărie. Și nu trebuie să o trag eu, a tras-o completul de judecată. Dacă îmi termin articolul de azi, poate voi veni și cu altă concluzie, ceva mai complicată. 😉

    • Păi aia aștept. Pentru că faptele le știu. Aștept cu nerăbdare să aflu de ce procurorii sunt incompetenți, iar Năstase nevinovat 🙂 Sau pe-acolo.

      Cît despre cei trei judecători, Adevărul are mai multe informații: În realitate, lucrurile s-au întâmplat în felul următor. În dosarul „Trofeul Calităţii“, Adrian Năstase a fost condamnat de Curtea Supremă, în primă fază, la doi ani de închisoare, de un complet de trei judecători: Ionuţ Matei, Cristina Rotaru şi Ioana Bogdan. Apoi, Năstase a făcut recurs, iar al doilea complet, format din alţi cinci judecători, a menţinut pedeapsa de doi ani. Însă în acest complet, condus de Livia Stanciu, preşedintele Curţii Supreme, nu s-a regăsit nicunul dintre cei trei judecători care l-au condamnat iniţial pe Năstase.

      Citeste mai mult: adev.ro/mz3iqh

      Poate în articolul ăla vorbești și despre cum e bine ca Prim Ministru să spui că regimul e cel care îl condamnă și cum e rău să nu faci nimic și totuși ‘regimul tău’ să îl condamne politic.

      Mă, știi cum e, dacă nici Iliescu nu crede gogoașa cu condamnatul politic, cum aș putea să o fac eu? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.