Paris, 2011 – mistique, charmant, magnifique.

Berlin, 2013 – wunderbar, natürlich.

Moscova – ???

De vreo 2-3 luni am început să îmi fac curaj și să studiez din nou cultura rusă (după experiența aproape chirurgicală avută în copilărie cu Gorki, Maxim am spus – ce-mi plac glumele mele :)), pentru că în viitorul apropiat vreau să contribui decisiv la dispariția semnelor de întrebare din dreptul Moscovei.

Știam să număr de la 1 (adin) la 10 (desit), dar acum:

– am făcut rost de Frații Karamazov (ambele volume), cântecul de lebădă și zenitul capodoperei marelui scriitor-filosof Dostoievski;

– am început să ascult la Radio România Actualități cotele apelor Dunării;

– mi-am adus aminte chiar vreo 4-5 cuvinte în limba țarilor și Ia liubliu tebia (Te iubesc) îmi place cel mai mult cum sună;

– mă delectez destul de frecvent cu muzica disco a anilor 80 și ’90, pentru care rușii au făcut o pasiune strașnică.

Știu că suntem în 2013, dar unele melodii de pe benzile mele încă nu le-am găsit în format digital, așa că le ascult tot la magnetofonul Kashtan (producție 1988), care după 25 de ani funcționează ireproșabil.

Eu zic că sunt pe drumul cel bun … oricare ar fi ăla. 😀

And now, live from Moskow, entering Yuri Shatunov. 😀

Melodiile se numesc, în ordinea și varianta lor latină (nu chirilică): Bielyje Rozy și Sedaya Noch.

Sharing and not caring.

Facebooktwittergoogle_plus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>