• Nemuriciu nu moare niciodată

    S-au făcut deja 20 de ani de când am intrat la liceu și încep să îmi dau seama că nu mai sunt nici eu chiar un puștan. Ei bine, pe la jumătatea anilor 90 eram un puștan care de-abia începuse să înțeleagă lumea/lumile din interiorul/jurul său și valoarea acestei/acestor lumi.

    Într-o lume erau jocuri, într-alta erau politicieni, într-o lume erau cărți, într-alta erau hărți… și într-o lume erau artiștii (de la televizor, de la radio, de la teatru sau film). Jocurile mă făceau să îmi dezvolt imaginația și să inventez traduceri (din engleză în română). Politicienii mă plictiseau la culme pentru că nu le înțelegeam încă limba (de fund) de lemn. În hărți încercam să descifrez un mesaj, în cărți încercam să mă ascund și să mă bucur de acel mesaj; iar artiștii mă făceau să înțeleg mai bine toate aceste lumi, tocmai din perspectiva ludică a primeia (deși mai mult ca sigur că atunci nu știam ce înseamnă ”ludică”).

    În tot acest amalgam (de lumi) existau niște artiști, care se jucau, care citeau cărți și colorau hărți, care făceau pe politicienii și al căror umor finuț, sofisticat, ce îmi gâdila plăcut neuronii, mă făcea să mă felicit că îmi pierd timpul cu hărți și cărți, nu cu chiștoace și gagici. Chiștoacele se mai lasă așteptate și acum, dar gagicilor urma să le vină rândul cât de curând. Inevitabil.

    Deși aproape toți colegii mei de clasă și de liceu mergeau în timpul școlii la spectacolele Vacanței Mari, mie mi s-a pus pata pe Divertis. Mai aveam și ceva casete cu Doru Octavian Dumitru, dar pe alea le ascultam doar când aveam chef să mă hăhăiesc. Cei de la Divertis aveau glume pe care chiar aveam impresia că le înțeleg la un alt nivel, aveau un accent care îmi suna dulce în ureche și foloseau referințe geografico-istorice subtile (dar cunoscute de mine). Toate astea îmi permiteau să intru în lumea lor hazliu-serios-realist-absurdă.

    Era oarecum normal să îmi placă trupa Divertis, pentru că am fost crescut și educat într-o familie de moldoveni/bucovineni care au trecut munții și au descălecat în Ardeal, tot astfel cum Dragoș a trecut munții și a descălecat în Moldova. Componenții inițiali ai Divertis-ului au fost 3 moldoveni, cărora li s-au alăturat pe parcurs mai mulți moldoveni… plus un ardelean.

    Ioan Gyuri Pascu a fost ardeleanul dintre moldoveni.

    Momentele marcă înregistrată în care Toni Grecu se plimba cu microfonul făcut colac peste pupăză pe scenele patriei, iar Ioan Gyuri Pascu, Cătălin Mireuță, Doru Antonesi, Cristian Grețcu, Silviu Petcu, Doru Pârcălabu sau Florin Constantin se abțineau să nu râdă înainte de a le veni rândul la glume rămân antologice. Toni Grecu nu se abținea niciodată, râzând mereu pe scenă la glumele colegilor săi.

    Evident, despre Gyuri cel mai frumos pot vorbi tot foștii săi colegi de la Divertis, dar pentru că aceștia sunt niște oameni eleganți și decenți sunt sigur că nu îi veți vedea defilând pe la televizoare spre a-i propovădui jelania.

    Nu de alta, dar Nemuriciu nu moare niciodată.

    https://www.facebook.com/cristian.gretcu?fref=ts

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Red pill or blue pill?

    Înainte de alegerile parlamentare din România (11 decembrie) sunt alegerile prezidențiale din Republica Moldova (30 octombrie).

    Este evident că niciunul dintre prezidențiabilii moldoveni nu vor întruni mai mult de jumătate din voturile alegătorilor, așa că pe 13 noiembrie cetățenii cu spirit civic vor mai ieși o dată la urne ca să aleagă între primii 2 clasați.

    Deocamdată campania electorală a ajuns la faza națională de panouri.

    Igor Dodon, reprezentatul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova se întreabă care este soluția.

    moldovaareviitorrusia
    https://www.facebook.com/Dorin-Chirtoac%C4%83-106244906075994/?fref=ts

    Mihai Ghimpu, candidatul Partidului Liberal, vine cu răspunsul.

    moldovaareviitorromania
    https://www.facebook.com/Dorin-Chirtoac%C4%83-106244906075994/?fref=ts

    La fel ca Neo în Matrix, moldovenii vor avea de ales între pilula roșie și pilula albastră.

    Spre deosebire de Neo, sper să aleagă pilula albastră.

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Băsescu și Caragiale sunt de vină pentru toți și pentru toate

    Ce se vede la televizor zilele astea?

    Puterea judecătorească încearcă să îi bage la mititica pe parlamentari sau miniștri, deopotrivă, julind în coate puterile legislativă și executivă.

    Puterea legislativă, nervoasă, dă la gioale miniștrilor din puterea executivă prin luări de cuvânt care mai de care mai imberbecile la tribuna Parlamentului.

    Puterea executivă, lovită și sus și jos, nu mai apucă să execute nimic.

    Peste toți și peste toate tronează tăcerea semi-președintelui republicii semi-prezidențiale.

    Am avut grijă să nu zic nimic de educație și de sănătate, ca să nu se supere vaccinatul Dragoș Bucur sau acasă școlita Olivia Steer.


    ”Am aflat prin DNA că este un mic grup de procurori care se jură că mă va face să cer custodia copilului, unuia din nepoți, adică va aresta părinții. Sunt câțiva procurori apropiați doamnei Kovesi pe care i-a cărat și i-a pus consilieri după ce au rezolvat niște dosare. Nu o să spun nume, dar vă spun acest adevăr, va veni și acea zi când voi face publice numele.”

    Da, ați ghicit, este vechiul meu prieten, fostul președintele al republicii semi-prezidențiale, domnul Traian Băsescu. La contrazis pe sine, la tupeism viteză și la strâns clanța în gură nu îl întrece nimeni pe Băse, nici chiar măicuța lui preferată, tanti Udrea. Mi-e așa de scârbă de jivina asta cu chip de om încât nici nu voi sta să fac comentariu pe text, că ar ieși o țigănie de articol.

    Eu am înțeles, suntem îndreptățiți (și avem și argumentele necesare) să punem la îndoială performanțele sistemului educațional și sanitar din România (ca aproape mai oricărui sistem); dar nu pot să uit fraza asta repetată în trecut până la obstinație de politicienii noștri, evident, doar când nu se simțeau vizați: ”Am încredere în justiție și voi respecta decizia judecătorilor, oricare ar fi aceasta.”

    Ce face fostul președinte. T.B., pe care mulți, inclusiv actualul semi-președinte, K.J., îl consideră cel mai bun om politic de după revoluție, atunci când se simte vizat? Dă de pământ cu toate instituțiile statului, începând cu justiția, care justiție personifică, teoretic, cele mai importante valori ale unei societăți sănătoase: adevărul și dreptatea.

    Păi în cazul acesta, când primul om în stat, reperul de moralitate, de echilibru, de competență, face mișto de toți și de toate, răsturnând complet scara valorilor, ce pretenții să mai ai de la pulime? În cine să mai aibă ei încredere, dacă toți se iau la mișto între ei? Vaccinați, nevaccinați, cu școală, fără școală, vii sau morți, fiecare încearcă să se descurce în jungla asta capitalistă cum poate.

    După părerea mea, T.B. a fost cel mai mare golan din politica românească, putând oricând să îi bage în buzunarele de la pantaloni pe Victor Ponta și Liviu Dragnea și în buzunarul de la cămașă pe Gabriel Oprea.

    Apropo de protestul din seara asta, pentru încă o stea, știți cum se numește președintele care i-a dat 2 stele generalului Gabriel Oprea? 😉


    S-a împământenit în cultura noastră populară ca etaloanele și referințele politice pentru ipocrizie, lingușeală sau hoție din politica dâmbovițeană să aibă un dușman de temut în persoana lui I. L. Caragiale, care, după ce i-o trăgea Veronicăi Micle în nopțile furtunoase de vară, era cuprins de o efervescență dramatică și reușea cum-necum să piardă toate scrisorile pe care onorabila duduie i le înmâna spre a ajunge la Luceafăr.

    Poate că nu realizați, dar dâmbovițeanul Caragiale (născut în comuna dâmbovițeană cu nume predestinat – Haimanale) a fost el însuși un politician etalon pentru ipocrizie, lingușeală și hoție. Sau voi chiar credeați că toate glumițele lui satirice veneau (doar) din imaginația lui?

    citat-ion-luca-caragiale

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Discursuri lungi și fuste scurte

    Buldogul englez și laureatul pentru literatură, Winston Churcill, ne spunea acum mai bine de jumătate de secol că un discurs bun este ca fusta unei femei, destul de lungă pentru a acoperi subiectul și destul de scurtă pentru a stârni interesul.

    În cadrul Adunării Generale a ONU, i-am ascultat ieri discursul președintelui american, Barack Obama. 38 de minute pe ceas.

    După care l-am auzit și pe un oltean neaoș de-al nostru, fostul ministru de externe liberal, Adrian Cioroianu. 14 minute pe același ceas.

    Concluzia? Româncele au fustele mai scurte și mai sexy decât americancele. 😉

    https://www.facebook.com/dacianciolos/?fref=ts
    https://www.facebook.com/dacianciolos/?fref=ts

    Ca fapt divers, cel mai lung discurs rămâne tot cel al fostului lider libian, Muammar Gaddafi, care a pălăvrăgit aproape 100 de minute. Și Ceaușescu obișnuia să aibă discursuri lungi. Era și o glumă pe tema asta, care în cazul de față se dovedește a fi destul de sadică: și la ce le-a folosit?


    Sper ca discursul domnului Cioloș, pe care recunosc că încă nu l-am ascultat, a fost destul de lung pentru a acoperi subiectul și destul de scurt pentru a stârni interesul.

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Talmeș-balmeș

    Dacă ieri au ieșit la rampă senatorii, arătându-le degetul din mijloc procurorilor DNA, azi e rândul deputaților să se ia la trântă cu încă o instituție a statului, pe numele ei mic, ANI.

    Deputățimea românească a hotărât pe data de 20 septembrie 2016, în premieră absolută, cu 216 voturi din 218 exprimate, ca Petrică Roman (cândva al 2-lea om în stat și și mai cândva primul prim-ministru al României post-comuniste) să își recapete mandatul de deputat.

    Inițial, Tribunalul București a confirmat raportul ANI, în urma căruia sus-numitul Petre Roman – Persoană Fizică era în incompatibilitate cu Petre Roman – Persoană Fizică Autorizată. A urmat suspendarea din funcția de deputat.

    Curtea de Apel a capitalei a hotărât să anuleze raportul întocmit de Agenția Națională de Integritate. Așadar, Petre Roman nu mai este în stare de incompatibilitate și de conflict cu el însuși. A urmat repunerea în drepturile și în funcția de deputat.

    Peste 3 săptămâni, mai exact în 12 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție va da decizia finală și definită în acest caz, urmând ca Roman – deputat PeNibiList – să rămână deputat… sau să nu mai rămână deputat. Logic.

    Până atunci, ANI contestă hotărârea plenului Camerei Deputaților spunând că se creează un precedent periculos prin punerea în aplicare a unei decizii a instanței care nu a rămas definitivă. Deputații acuză ANI, spunând că îi tot amendează ca la grădiniță și insistând că ei au câștigat ambele procese.

    Evident, fiind vorba de unul de-al lor, UDMR-istul Mate Andras adaugă: ”Nu ne grăbim cu constatarea incompatibilităţilor şi nici cu excluderea unui coleg şi vacantarea unui post de deputat”. Ceea ce mă face să mă gândesc că proverbul român: <<Graba strică treaba>> e de fapt maghiar.

    Am dat un exemplu simplu (din sutele de mii) în care se poate observa toată țigănia și bătălia dintre instituțiile democratice de la noi din țară. Aproape că nu mai este relevant cine are sau nu are dreptate. Relevant este că se discută pe niște legi prost scrise, mârșav scrise sau nescrise.

    Iar pe noi, pe puținii oameni care mai avem, poate, niscaiva echilibru, rațiune, decență, corectitudine, bune intenții și energia să le punem în aplicare ne apucă lehamitea și alienarea după toate mizeriile astea. Ei bine, aceasta este și intenția lor, la fel de mizerabilă.

    99quote.com
    99quote.com

    Dacă ați citit cu atenția acest articol și ați și înțeles ceva din el, înseamnă că poate nu suntem chiar așa puțini cum cred eu. Și de la o masă critică de oameni cu calitățile enumerate mai sus se pot creea instituții suple și oameni politici sinceri care să fie prietenii cetățenilor de rând, nu dușmanii acestora.

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • De ce ungurii nu au nevoie de viză pentru S.U.A. și românii da?

    Să începem ca la școală, repetând jumătate din întrebare. Ungurii nu au nevoie de viză pentru S.U.A. datorită tipului de mai jos, pe numele lui de slovac Lajos Kossuth, a cărui zi de naștere a fost fix acum 214 anișori.

    Pentru românii patrioți, tipul acesta e doar un bozgor care ne-a șuntat nouă revoluția de la 1848-1849 și din cauza căruia românii reprezentați de Avram Iancu și Nicolae Bălcescu nu s-au putut uni mai repede în suflet, în simțiri și în același stat.

    Pentru românii care caută adevărul, fără a fi orbiți de cretinul patriotism pesedist, nenea cu barbă este doar un om care și-a susținut cauza, așa cum au făcut și cei 2 români de mai sus.

    Pentru președintele S.U.A., Abraham Lincoln, Lajos Kossuth era ”the most worthy and distinguished representative of the cause of civil and religious liberty on the continent of Europe.”

    kossuth_lajos

    P.S. Înainte de a vă programa interviul propriu-zis (și indiferent de rezultatul acestuia), trebuie să achitați o taxă nerambursabilă. În funcție de scopul vizitei, taxa poate fi de 160 de dolari dacă sunteți student, 190 de dolari dacă sunteți prozelit religios sau poate ajunge până la 265 de dolari dacă sunteți soțul sau soția unui cetățean american.

    Ce bine că nu mai sunt îndrăgostit de Winona Ryder. 🙂

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Părinții nu știu, ei doar cred că știu

    Hai să ne prefacem că nu știm dacă este vorba despre educație în luarea de poziție a celor 2 părinți, Dragoș Bucur și Dana Nălbaru. Hai să ne prefacem că nu știm nici care sunt prevederile legale în ceea ce privește educația obligatorie în țărișoara noastră dragă. Hai să ne prefacem, de dragul prefacerii, că cei 2 părinți sunt niște anonimi de care nu a auzit nimeni, că dacă ar fi auzit nu mai erau anonimi.

    Gata, ne-am prefăcut destul? Atunci aș dori și eu să îi întreb pe cei 2 de ce au simțit nevoia să împărtășească tuturor această alegere care (după cum afirmă Dana) ține doar de familia lor.

    Așadar, care a fost cauza ce a determinat această mărturisire măiastră?


    Mai jos avem un gest de susținere la adresa deciziei Danei, în urma luării de poziție pe această temă a fostului ei coleg de trupă, deputatul PRU, Mihai Sturzu.

    parintecopil

    Felicitări și din partea mea, Dana; dar ca să fim foarte bine înțeleși: Fiecare părinte NU ȘTIE ce este mai bine pentru copilul său. Fiecare părinte CREDE CĂ ȘTIE ce este mai bine pentru copilul său. Este o mică/mare diferență.

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Educația la români

    Cred, totuși, că am revenit cam abrupt pe blog, abordând un prim subiect mega bituminos și nu prea (a)liniat sau luminat, dar nu a fost doar vina mea, ci mai degrabă a infrastructurii rutiere din România.

    După care m-am legat cu mult năduf și într-un mod inadmisibil de astmaticii cicliști bolnăviori care reușesc să genereze o forță echivalentă cu cea dezvoltată de 3 cai (putere). Ei sunt niște adevărați campioni, chiar dacă au transformat autocarul echipei într-un laborator ambulant și ambulatoriu. Ei sunt numiți sportivi, chiar dacă nu au nici o gară cu sportivitatea.


    Îmi vin acum în minte, aparent fără nici o explicație, niște versuri de la Cassa Loco: ”Tunurile sunt făcute din vechi tancuri/ Americanii, rușii, spun acum doar bancuri.”


    Nici azi nu am dus lipsă de subiecte simpatice, cel mai ofertant fiind acela în care tatăl Dragoș Bucur și mama Dana Nălbaru au decis să își retragă fiica de la școală și să îi ofere o educație în sistem ”home schooling”. Sună sofistichiu nevoie mare.

    Motivația părinților ar fi aceea că ”felul în care învață copiii în școlile din ziua de azi naște în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumusețea interioară.” Exact așa fac și țiganii, nu își dau copiii la școală, dar ei măcar au o scuză mai bună: nu au bani să le plătească rechizitele sau au nevoie de ei pentru a-și maximiza profitul din cerșit.

    Subiectul educației centralizate este unul extrem de complex și ar trebui să ne întoarcem pe vremea prusacilor ca să îi deslușim toate sensurile. Fără să îmi doresc să intru prea mult în amănunte, voi spune doar că dacă majoritatea părinților adoptă sistemul ”home schooling” pentru copiii lor, în 20 de ani dispărem ca nație. Și asta v-o spune un tip ultra-nenaționalist.


    Ca să mă revanșez pentru atâtea discuții serioase și concepte dificile, vă ofer ceva super fluid și relaxant, de pe vremea magnetofoanelor Tesla fabricate într-o țară europeană care în 1993 s-a desființat de bună voie și nesilită de nimeni.

    Aș aprecia mult dacă nu ați critica prestanța scenică a artiștilor din videoclip; nu de alta, dar îmi dau seama că este sub orice critică. 😀

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Sportivii bolnavi sunt mai buni decât cei sănătoși

    Acum 2 luni Comitetul Internațional Olimpic cocheta cu ideea interzicerii participării Rusiei la toate competițiile sportive internaționale, începând chiar cu Olimpiada de la Rio. Scandalul a provocat vâlvă mare și capitaliștii de la vest de Elba i-au înfierat pe bolșevicii de la est de Volga, acuzându-i de dopaj generalizat și instituționalizat. Autoritățile ruse au spus că vor face curat în ograda proprie și pe toloaca din fața ogrăzii proprii, dar au mai spus și că această Organizație Internațională Olimpică poate transforma un subiect sensibil ca dopajul într-un instrument de presiune geopolitică, prin transmiterea unor mesaje și imagini negative la adresa unei anumite țări sau unor anumiți oameni.

    Ca fapt divers, fostul șef al Agenției Mondiale Antidoping din Rusia, un anume Grigory Rodchenkov, aflat sub anchetă tocmai pentru manipularea unor substanțe dopante, a fugit și a primit refugiu în Statele Unite ale Americii. Mai mult decât atât, el a fost inclus în programul de protecție a martorilor, vreo 5 agenți FBI luându-l repejor în custodie.

    Cu delegația înjumătățită, Rusia a participat, totuși, la Jocurile Olimpice din Brazilia, terminând pe locul 4, după U.S.A., Marea Britanie și China. Meritoriu.

    Supărați nevoie mare că nu și-au putut vedea toți sportivii la aparate, un grup de hackeri ruși au făcut ceea ce face orice hacker: au dat publicității niște informații private. Mai exact, au șterpelit virtual fișele medicale ale unor sportivi, fișe medicale care se aflau pe serverele WADA (World Anti-Doping Agency) și care arătau printre altele că acești sportivi au folosit substanțe interzise.

    Lumea s-a crizat la auzul unor nume ca Serena și Venus Williams, Simone Biles, Petra Kvitova, Bradley Wiggins sau Chris Froome, dar hai să vedem ce au declarat acești sportivi destoinici la auzul veștii că li s-a deconspirat dosarul medical.

    Bradley Wiggins, câștigător al Turului Franței și cel mai medaliat ciclist din istoria Marii Britanii a spus prin purtătorul său de cuvânt: “There’s nothing new here. Everyone knows Brad suffers from asthma; his medical treatment is British Cycling and UCI approved and like all Team GB athletes he follows Wada regulations to the letter.”  Deci omul lua medicamente pentru astm.

    Chris Froome, de 3 ori câștigător al Marii Bucle, ultima oară în acest an, a dat și el o declarație: “I’ve openly discussed my TUEs with the media and have no issues with the leak, which only confirms my statements. In nine years as a professional I’ve twice required a TUE for exacerbated asthma, the last time was in 2014.” Deci și nenea Froome lua medicamente, pentru astm exacerbat chiar.

    Simone Biles, gimnasta americană minune cocheta cu medicamentele ca să contracareze eficient deficitul de atenție. Probabil că nu își dădea seama dacă era la bârnă când făcea desprinderi de sol tipice paralelelor.

    Despre Serena Williams nu mai spun nimic, dar sunt sigur că oxycodina, hydromorfina, triamcinolonul, formoterolul, prednisonul sau metilprednisonul pe care le-a luat sunt niște flori de mușețel sau de tei aflate din greșeală și din invidie pe lista substanțelor interzise de WADA.

    Avem și noi, românii, o canotoare pe listă: Cogianu Roxana. Ea spune că în 2014 a suferit o intervenție chirurgicală ce a necesitat un tratament medicamentos și se jură că aceasta este singura legătură cu infama situație devoalată de maleficii hackeri cazaci.


    Oare dacă acești sportivi nu ar fi fost așa de grav bolnavi, cât de sus puteau ajunge cu performanța sportivă? Cum ar fi arătat niște recorduri cu adevărat intangibile?

    Oare ceilalți colegi sănătoși ai lor, de la școală sau din loturile olimpice, făceau glume nesărate la adresa lor? Oare îi făceau să sufere că sunt bolnăviori?

    Oare părinții acestor sportivi, care au fost la un moment dat niște copii, i-au dus să facă sport pentru puțină mișcare sau se gândeau ei că odraslele lor cu un mic handicap vor ajunge mai buni decât odraslele celorlalți părinți care nu aveau nici un handicap?

    Oare o să pun și o poză cu un sportiv bolnăvior și campion la finalul articolului? Sau cu 2?

    nadalfroome

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus
  • Infrastructura rutieră a României încape pe 2 pagini A4

    Având în vedere pauza de aproape 2 luni în care nu am scris deloc pe blog, voi începe cu o încălzire ușoară; mai exact cu 2 tabele făcute în Microsoft Word 2007 pe marginea cărora cunoscătorii (dar mai ales necunoscătorii) vor scrie, vor analiza, vor planifica și se vor revolta.

    Primul tabel conține lista cu autostrăzi. E frumos, minimal colorat, cu valori estimate, lungimi și perioade de implementare. Nimic rău până aici.

    Dar… dacă însumăm lungimile ajungem la concluzia (ireală) că în 10 ani (2016-2026) vom finaliza (și vom da în folosință) mai mult de 1200 de kilometri de autostradă. Câți kilometri am finalizat în intervalul 2006-2016? Dar în intervalul 1996-2006? Exact.

    Dacă o să merg în viața asta cu mașina pe autostradă de la Tg. Mureș la Tg. Neamț, o să fac tot posibilul să ajung apatrid doar pentru a putea deveni cetățean român încă o dată.

    https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=849d1c715b5a454d&id=documents&resid=849D1C715B5A454D%2148382&app=WordPdf&authkey=AC0YX-tlczSFdS0&
    https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=849d1c715b5a454d&id=documents&resid=849D1C715B5A454D%2148382&app=WordPdf&authkey=AC0YX-tlczSFdS0&

    Observație: Sunt șanse mari ca la 100 de ani de la Marea Unire să tăiem 2 panglici la Suplacu de Barcău, o localitate care încet-încet depășește Comarnicul în faimă.


    Despre drumurile expres ne-a povestit fostul ministru român al transporturilor, Rus, spunându-ne cât de utile și eficiente sunt. CTP ne-a confirmat că Rus este un om serios și profesionist, care știe ce vorbește. După care ne-a spus că s-a înșelat și că ardeleanul este la fel ca ceilalți politicieni dâmbovițeni, cărora le place să se audă vorbind. Rus și ceilalți politicieni probabil vor spune despre CTP că este la fel ca ceilalți jurnaliști, cărora le place să se audă scriind.

    https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=849d1c715b5a454d&id=documents&resid=849D1C715B5A454D%2148382&app=WordPdf&authkey=AC0YX-tlczSFdS0&
    https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=849d1c715b5a454d&id=documents&resid=849D1C715B5A454D%2148382&app=WordPdf&authkey=AC0YX-tlczSFdS0&

    Observație: În 15 ani Craiova va deveni de departe (și de aproape) al 2-lea oraș al României ca importanță economică. Cum așa? Păi conform Master Planului General de Transport al României, în 2020 se termină autostrada Pitești-Craiova, deci vom merge din capitala României în capitala Băniei pe autostradă. Dacă ne luăm după același Master Plan, la numai 6 ani de la terminarea autostrăzii va începe și un drum expres între București și Craiova. Așadar, vom avea drumul actual, o autostradă și un drum expres, ceea ce înseamnă că trebuie să fim niște șoferi foarte hotărâți ca să ne putem decide ce variantă rutieră dorim să alegem între cele 2 orașe. Tiriștii sigur nu vor opta pentru prima. Nici pentru ultima.

    Voi reveni cu alte observații și concluzii (doar) pe marginea acestor 2 pagini A4; nu de alta, dar autostrada A4 nu (prea) există.

    Sharing and not caring

    Facebooktwittergoogle_plus